Romana Romana  Engleza Engleza   
Istoric Metrorex

 In anul 1979, din Depoul Ciurel pleca spre statia Semanatoarea (Petrache Poenaru) primul tren de metrou. Evenimentul, care a marcat punerea in exploatare a metroului - “experimental cu public” -, avea loc dupa cinci ani de lucrari anevoioase si alte zeci de decenii in care problema construirii unui metrou in Bucuresti a fost ridicata de specialisti in repetate randuri.
Ideea construirii unui metrou in Bucuresti dateaza de la inceputul secolui al XX-lea, cand tanarul student Dimitrie Leonida a avansat ideea construirii unui astfel de mijloc de transport in capitala. La acea vreme, capitala Romaniei nu ajunsese la fluxul de peste 600.000 de calatori pe zi, asigurat in prezent de cele patru magistrale existente, insa rezolvarea transportului in comun nu avea cum sa nu atraga atentia si, mai mult, sa nu determine specialistii sa caute solutii. Astfel, intre anii 1934 - 1936, s-a conturat si ideea realizarii unor linii de transport in comun subteran cu trenuri sau cu tramvaie electrice..
Anii din preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial au adus din nou in atentia edililor, precum si a opiniei publice, necesitatea construirii metroului in Bucuresti. La acea vreme, planurile metroului prevedeau constructia a trei linii. Astfel, linia NORD-SUD avea o lungime de 8,2 km si trebuia sa uneasca Hipodromul (zona Piata Presei Libere) cu Calea Rahovei pe traseul Piata Victoriei – Piata Romana – Piata Natiunii.
Cea de-a doua linie EST-VEST, cu lungimea de 3,5 km avea drept punct de plecare Gara Bucuresti-Est, subtraversa Bulevardul Academiei si avea capatul la intersectia cu strada Stirbei Voda. Ultima linie de metrou - Gara de Nord -, avea o lungime de 1,5 km, pornea din Gara de Nord si avea urmatorul traseu: Bulevardul I.G. Duca, Soseaua Basarab, Piata Victoriei. Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, in septembrie 1939, scoate de pe ordinea de zi aceste proiecte.
In anii '50, problema construirii unui metrou in Bucuresti revine din nou in actualitate. In acest sens, este creata Directia Generala a Metroului Bucuresti, care realizeaza studii si prezinta solutii. In cursul anul 1954 se avanseaza si varianta concreta de constructie, iar aceasta presupunea constructia la adancimi cuprinse intre 20 si 40 de metri a trei linii, pe urmatoarele trasee: Atelierele Grivita Rosie, Centru "Viitorul Port", Parcul Herastrau, Centru, zona de locuinte din sud si Fabrica de Confectii si Tricotaje, Cismigiu, Centru, Uzinele 23 August. Implicatiile tehnice si financiare pentru realizarea acestor proiecte erau imposibil de acoperit de economia romaneasca, care, la acel moment, inca se mai confrunta cu mai dificultati cauzate de cel de-al Doilea Razboi Mondial, astfel ca planurile constructiei unui metrou in Bucuresti sunt amanate din nou.
In anii ’70, pentru satisfacerea cererii de transport in comun in municipiul Bucuresti, s-au prevazut trasee majore de suprafata care sa preia fluxurile de calatori, insa acestea nu ofereau solutii corespunzatoare si conditii prevazute de confort. Ca urmare, s-a impus introducerea sistemului de transport cu metroul, solutie optima atat pentru descongestionarea traficului de suprafata, cat si pentru transportul calatorilor in conditii de confort, siguranta si rapiditate sporita. In urma studiilor preliminare efectuate in perioada anilor 1972 - 1975, au inceput simultan proiectarea si constructia metroului. La 15 februarie 1972, se hotaraste instituirea unei comisii care sa elaboreze propuneri concrete privind realizarea metroului. Doi ani mai tarziu, la 25 noiembrie 1974, se hotaraste declansarea lucrarilor premergatoare: studii, analize, proiecte.
In februarie 1975, se infiinteaza Intreprinderea Metroul Bucuresti (azi Metroul SA), care avea rolul de constructor al intregii retele de transport. “Primul tarus al santierului a fost batut la 20 septembrie 1975. Ritmul de constructie in aceasta prima etapa a fost de 2 km pe an, iar ulterior acesta s-a dublat si a fost mentinut pana la incheierea lucrarilor.
In anul 1977 a fost infiintata Intreprinderea de Exploatare a Metroului Bucuresti (IEMB) in subordinea Ministerului Transporturilor – Departamentul Cailor Ferate. Prin HG nr. 686/1991 IEMB se transforma in Regia de Exploatare a Metroului Bucuresti, METROREX, sub autoritatea Ministerului Transporturilor, avand ca obiect de activitate principal „transportul de persoane cu metroul pe reteaua de cai ferate subterane si supraterane, in conditii de siguranta a circulatiei, pentru satisfacerea interesului public, social si de aparare civila”. Totodata, prin HG nr. 266/1993 s-a recunoscut metroului „caracterul de monopol natural si strategic”. In anul 1999, prin Hotararea nr. 482, Regia de Exploatare a Metroului Bucuresti isi schimba denumirea in Societatea Comerciala de Transport cu Metroul Bucuresti – METROREX SA. Exploatarea, intretinerea curenta si reparatiile infrastructurii si materialului rulant se efectueaza de regula cu personal angajat al societatii, distribuit in subunitati de baza, dupa cum urmeaza: electroenergetica, electromecanica, semnalizare comanda bloc, automatizari si telecomunicatii, linii-tunele, administrare statii, comercial, depouri si uzina de reparatii. Sistemul de transport cu metroul este monitorizat si coordonat permanent de un dispecerat central, care subordoneaza la randul lui alte cinci dispecerate de ramura.
Data de 16 noiembrie 1979 marcheaza inceperea exploatarii metroului din Bucuresti. In acea zi, din Depoul Ciurel pleca spre statia Semanatoarea (azi Petrache Poenaru) primul tren de metrou care, de la peron, a primit primii calatori ai metroului. Pe parcursul celor 8,1 km, cat masura primul tronson al Magistralei I, erau sase statii – Semanatoarea, Grozavesti, Eroilor, Izvor, Piata Unirii, Timpuri Noi  – plus un depou. Pana la data de 19 decembrie 1979, cand a fost oficial taiata panglica de inaugurare a metroului, acesta a circulat cu calatori, fiind singurul metrou din lume, care, in perioada de probe a functionat in acest mod.
Punerea in exploatare a tronsoanelor de metrou s-a facut cu regularitate din doi in doi ani. Astfel, in decembrie 1981, a fost pus in functiune cel de-al doilea tronson al metroului, cuprins intre Uzinele Timpuri Noi si Republica (9,2 km, 6 statii). Incepand din august 1983, trenurile de metrou au inceput sa circule si pe cel de-al treilea tronson de metrou in lungime de 8,2 km, cu patru statii, cuprins intre statiile Eroilor si Industriilor (azi Preciziei). Prin acest ultim tronson, Magistrala I era terminata, astfel, ca s-a trecut la executarea liniei de legatura cu Gara de Nord, precum si a Magistralelor II si III de metrou.
In decembrie 1984, prima parte a tronsonului de legatura cu Gara de Nord, in lungime de 0,9 km, cuprins intre Semanatoarea si Crangasi a fost pus in functiune. Doi ani mai tarziu, in ianuarie 1986, primele doua tronsoane ale Magistralei II de metrou cuprinse intre Piata Unirii si Depoul IMGB (azi Berceni) erau puse in functiune (10,4 km, 7 statii).
Anul 1987 a reprezentat o premiera pentru metrou: in august, se termina constructia si se da in exploatare cea de-a doua parte a tronsonului de legatura cu Gara de Nord cuprins intre statiile Crangasi si Gara de Nord. Pe parcursul celor 3 km, cat masura linia, era o singura statie – Gara de Nord. In octombrie, ultimele doua tronsoane ale Magistralei II cuprinse intre statiile Piata Unirii si Pipera, in lungime de 8,5 km, cu 5 statii erau date in exploatare, cu o intarziere de cateva luni fata de termenul planificat. In cursul anului 1988, pe parcursul Magistralei II au mai fost construite si date in exploatare doua statii de metrou: Piata Romana (noiembrie) si Constantin Brancoveanu (decembrie). In august 1989, Magistrala III cuprinsa intre statiile Gara de Nord si Dristor 2 (7,8 km, 6 statii) era pusa in exploatare.
In anii ’90 are loc schimbarea numelor statiilor Leontin Salajan si Pieptanari in Nicolae Grigorescu, si, respectiv, Eroii Revolutiei. In mai 1991, este pus in functiune si tronsonul de 1,4 km cuprins intre Republica si Pantelimon. Initial, statia de pe acest tronson a fost proiectata pentru a deservi Depoul Pantelimon din imediata vecinatate. Un an mai tarziu, era data in exploatare statia Basarab, construita intre statiile Crangasi si Gara de Nord. Aceasta statie va cuprinde in viitor si statia Basarab 2, statie care va deservi Magistrala IV. Statia este comuna pentru calatori, dar are linii separate care deservesc cele doua magistrale. In perioada anilor 1994 – 1998, se da in folosinta „pe jumatate” statia Gorjului situata intre Armata Poporului (azi Lujerului) si Pacii.
In martie 2000, este pus in exploatare tronsonul 1 al Magistralei IV, cuprins intre statiile Gara de Nord si 1 Mai (3,6 km, 4 statii). Opt ani mai tarziu - in noiembrie 2008 este pus in functiune si tronsonul Nicolae Grigorescu – Linia de Centura (azi Anghel Saligny), cu lungimea de 4,75 km, pe parcursul carora sunt patru statii. In iulie 2011, este pus in functiune si tronsonul 2 al Magistralei IV, cu lungimea de 2,62 km, cu doua statii, cuprins intre statiile 1 Mai si Parc Bazilescu. Acesta a fost ultimul tronson de metrou a carui constructie a fost inceputa inainte de 1989..
In data de 4 iulie 2009, rebrusarile (zonele de intoarcere a trenurilor) din statiile Eroilor si Nicolae Grigorescu au fost desfiintate, trenurile circuland direct intre statiile Industriilor (Preciziei) si Linia de Centura (Anghel Saligny). Totodata, cu acest prilej, statiile Semanatoarea, Armata Poporului, Industriilor, Depoul IMGB, IMGB, Laromet, Policolor si Linia de Centura si-au schimbat numele in Petrache Poenaru, Lujerului, Preciziei, Berceni, Dimitrie Leonida, Laminorului, Nicolae Teclu, si, respectiv, Anghel Saligny..
Astazi, lungimea retelei de metrou a municipiului Bucuresti se intinde pe 71.00 km, distribuiti pe patru linii magistrale si 53 de statii. In constructie este Magistrala V, cuprinsa intre Raul Doamnei — Hasdeu (Opera), primul tronson al acesteia avand o lungime de 6,8 km pe parcursul carora sunt prevazute 10 statii.
Metroul bucurestean are deja o configuratie impunatoare care il pozitioneaza printre cele mai moderne si mai eficiente mijloace de transport urban. Constructia lui continua si insusi acest fapt confirma inca o data ca Bucurestiul simte o nevoie acuta de metrou. Compania are un potential extraordinar, tinand seama de proiectele de mare anvergura pe care le gestioneaza. Este, de asemenea, intr-un proces continuu de modernizare si dezvoltare, de adaptare la solicitarile pietei, venind permanent in intampinarea tendintelor de schimbare ale acesteia. Una dintre prioritatile Metrorex este cresterea gradului de satisfactie a clientilor prin modernizarea, dezvoltarea si eficientizarea retelei de transport cu metroul.
Cele patru magistrale existente asigura transportul zilnic a peste 600.000 de calatori, aproape in toate zonele orasului. Metroul ofera un transport rapid, comod si economic, isi mentine cota de piata detinuta, numarul calatorilor transportati cu metroul reprezentand aproximativ 20 % din numarul total al celor ce utilizeaza mijloacele de transport in comun, in timp ce lungimea retelei de metrou reprezinta circa 4 % din totalul retelei de transport public a Municipiului Bucuresti. In ierarhia tarilor europene, metroul romanesc se plaseaza in prima jumatate, cu o certa tendinta de urcare in clasament.

Sursa bibliografica: Ilie Tanasache – “Metroul romanesc si metrourile Terrei”, Editura Vox 2000, Bucuresti, 2009



Calculator ruta

Alegeti statia de plecare

Alegeti destinatia dorita

Comunicate de presa